13 August 2008

Sa criticam fapta si nu persoana

Introducere
1. Asculta-l cu atentie si nu ii contrazice sentimentele
2. Oglindeste-i trairile si da-le un nume
3 . Foloseste conflictele pentru a impune anumite limite in actiunea celui mic si pentru a-l orienta catre solutii
4.
Imagineaza-ti ca atunci cand gresesti ceva, vine persoana pe care o iubesti cel mai mult si iti tipa in fata: "Ma enervezi la culme!"?
Imagineaza-ti apoi ca acest lucru s-ar repeta de fiecare data cand gresesti.

Asa se intampla de multe ori cu cei mici.
Este inevitabil ca ei sa nu ne scoata din sarite facand un lucru rau sau repetand o greseala.
Replica din partea nostra vine ferm: "Ma enervezi!" sau "ma innebunesti", "ma scoti din minti!", "m-ai terminat de nervi...", si multe altele.
Prin aceste afirmatii ii spunem clar si in fata celui mic ca ne enerveaza el ca persoana cand de fapt actiunile lui sunt cele ce ne calca pe nervi.

Iesirile de genul asta produc mare suparare celor mici si le slabesc increderea in persoana proprie. Dorinta cea mai mare a copiilor este sa ne faca fericiti si sa fim mandri de ei.
Daca noi le repetam mereu ca ne supara sau ca innebunim din cauza lor, vor ajunge sa creada asta; vor crede ca nu sunt buni de nimic, ca nu sunt iubiti, si vor fi frustrati.

Putem sa evitam simplu asta spunandu-le: "Ma supara lucrul acesta" sau "Ma superi cand tipi asa" sau "Nu imi place cand arunci cu jucariile". In acest mod ei stiu ca actiunile lor sunt cele care ne supara si vor realiza ca ceea ce fac ii influenteaza pe cei din jur in mod pozitiv sau negativ.

5. Si parintii sunt suparati

No comments: