16 April 2007

10 reguli de aur pentru parinti, bunici...

M-am tot gandit astazi care ar fi cateva reguli pe care le-as impune persoanei care ar sta cu Petra cat eu nu sunt langa ea. Fie ca este bona, fie ca este bunica as tine mortis sa tina cont de urmatoarele reguli:

1. Niciodata nu spune bebelusului tau : "NU poti" "NU", "NU fa asta", "NU ai voie".

2. Copii nu trebuie zgaltaiti, aruncati in aer si prinsi, bruscati sau leganati prea tare.

3. Cu copii trebuie sa ne jucam foarte mult.

4. Copiilor trebuie sa le cantam si sa le punem muzica. Muzica clasica spre exemplu are un efect benefic asupra dezvoltarii creierului.

5. Copii trebuie sa fie mangaiati.

6. Cu copii trebuie sa vorbim mult, calm si dragastos.

7. Copiilor trebuie sa le acordam inceredere in ceea ce fac.

8. Trebuie mereu sa raspundem la nevoile lor: foame, somn, discomfort, nevoie de dragoste - de multe ori acestea se manifesta prin plans.

9. Trebuie sa si ascultam copii nu numai sa le vorbim. Ei ne spun daca ne iubesc, daca sunt bolnaviori, daca vor ceva de la noi.

10. Viata copiilor nostri nu este proprietatea noastra. Ar trebui sa ne comportam ca atare.

Simtiti-va liberi sa completati :)

3 comments:

ami said...

As mai adauga aici si "a nu se mesteca mancarea copilului inainte de a-i fi data!".
Mai stii ce le trece prin cap? :D

carminabulina said...

Ma Bucur ca mi-ai dat mana libera :)
1. recunosc ca am gresit de foarte multe ori cand mihnea plangea si eu nu intelegeam ce are pentru ca atunci cand il luam in brate tacea. Si eu ma infuriam ca in loc sa fac ceva concret trebuia sa stau cu el in brate ca altfel plange. Desi stiu ca gresesc totusi o fac mereu. Si stii de ce? pentru ca "intelepciunea" asta ma trece atunci cand el doarme ca un ingeras, eu sunt calma si-l privesc cat e de dulce si imi promit ca nu voi mai face niciodata asa...dar nu ma tin de cuvant, din pacate. pe de alta parte am inteles ca nici nu este indicat sa iesi mereu in intampinarea cerintelor copilului si ca e bine sa-si ia si el doza de frustrare din cand in cand, ceea ce mi se pare la fel de corect.
2. La fel cred si despre acel "NU" "NU E VOI" etc. Dar si aici dau cu bata in balta. Oricum am ramas surprinsa de mine insami cand Mihnea aincercat odata sa se urce pe caneapeau foarte inalta si i-am spus zambind "nu poti pui mic"...si imediat mi-am dat seama ce am facut si am completat "...chiar acum hai sa incercam peste 10 minute" (poti sa razi ca si eu am ras). Insa cu nu e voie, hm, ce sa zic? PAna la urma nu totul este permis in viata. Ok inteleg sa-i asiguri o oarecare siguranta, daca iti iubesti foarte mult anumite obiecte sa le cateri pe sus, detergentii prin dulapuri, eu asa am facut cu ce am putut cu ce nu s-a stricat, ex: video, combina muzicala, casetofonul si cateva carti. Insa nu am cum sa scot aragazul din casa nici WC-eul si nici balconul. Incerc sa i le arat ca sa nu moara de curiozitate dar sa ii si explic ca nu este inca momentul sa folosesca aceste locuri.

Mai sunt exemple dar nu-mi vin toate in minte acum. ceea ce este imortant de retinut este ca est modus in rebus :)
Pupici multi Petrei.

ami said...

M-ai dat gata cum ai reusit sa-l dregi pe acel "nu poti pui mic" :)) Super!
Te inteleg perfect, si ai drepatate ca atunci cand nu suntem langa ei sau ei dorm si in casa e liniste, ne apuca aceasta "intelepciune" iar cand urla sau sunt obositori o cam uitam :D. Mie cel putin mi se intampla.

Nu stiu cum faci tu cu frigideru', cartile sau casetofonu' dar eu stiu ce s-a intamplat cu carutu' meu:). Cum mereu se ducea la el si eu o luam de acolo si iar se ducea si eu iar o luam si se enerva si tot tacamu', a ajuns bietu' carut incaltat cu pungi :)) Sa vezi cum se uita la el acum si sum trage de ele pentru ca nu mai ajunge sa linga rotile :))