26 June 2007

Din treburile celor mici

Nu stiu cum se face, dar de cand a inceput sa mearga binisor, Petra isi gaseste din ce in ce mai multa treaba prin casa.
Am sa insirui aici cateva din treburile pe care le are de facut zi de zi si sper sa completati si voi cu treburile pe care le fac puiutii vostri sa vad ce ma asteapta:

- trezirea se face in jurul orei 7 cu o alergatura catre marginea patului pentru a speria parintii. Ritualul se continua cu bagatul de degete in ochi, datul din picioare, chiuitul ascutit si trasul cearsafului peste cap
- scos chiloteii pampers din punga lor si imprastiati prin camera
- scoate sosetutele din sertarul ei si le pune in sertarul proaspat golit al lui tati
- profita de neatentia mea si isi scoate toate hainutele de pe raftul din dulap si le face un tur al casei
- isi duce jucariile la gunoi
- cara papucii de la usa si ii aduce langa noi. Oriunde am treaba prin casa se face imediat movilita de papuci langa mine.
- imi arunca periuta de dinti in veceu
- imi aduce diverse lucruri minuscule gasite pe jos: o scama, o firimitura,
- ia telefonul fix din furca si se face ca vorbeste la el
- ma ajuta la strans jucariile: eu le pun in cutie si ea le scoate
- ii place sa verse lapticul sau apa pe hainuta si sa plesneasca apoi cu mana
- la masa trebuie sa bage mana in iaurtel si apoi sa isi dea prin par altfel masa nu este masa
- trebuie mereu sa stinga becul cand suntem la baie
- la bucatarie trebuie sa faca mereu inventarul oalelor si borcanelor si sa arunce la gunoi pachetelele de budinca si pastele
- cum deschide mama frigiderul si pana sa il inchida copilul este deja in frigider si isi face loc printre borcane si cutii de lapte
- in parc cara mereu nisipul pe pavaj si sterge pe jos cu palaria

Si cate mai sunt si or mai fi!

Puiutii vostri ce treaba fac?

21 June 2007

Jurnalul de calatorie


Este nemaipomenit sa mergi cu copiii in vacanta. Vad lucruri noi, peisaje frumoase, intalnesc oameni diferiti si pentru ei aceasta este o experienta de neuitat despre care vor vorbi mult timp dupa aceea.

Exista bineinteles si parti mai putin placute cum ar fi drumul lung cu masina sau trenul. Caldura, monotonia, orele intregi de stat pe scaun ii oboseste pe cei mici si ii face galagiosi, agitati, nazurosi, apatici sau somnorosi. In final ajung toti la destinatie obositi si stresati.

Cum faci ca si calatoria cu masina sau trenul sa fie antrenanta si sa-i tina ocupati pe cei mici?
Inca de acasa poti sa dai copiilor o agenda foarte frumoasa care sa fie jurnalul lor de calatorie.
Le spuneti sa scrie acolo numele fiecarei localitati prin care veti trece, intamplarile care li se vor parea interesante, sa scrie despre oamenii pe care ii vor intalni. Puteti sa ii ajutati sa lipeasca si cate un suvenir din locurile vizitate: pietre interesante, flori, frunze, vederi, si sa lasati loc si pentru poze! Pe langa agenda le poti cumpara si un aparat foto de unica folosinta si ii pui sa completeze acest jurnal cu poze. Faptul ca au ceva de facut ii va face pe cei mici mult mai entuziasmati de calatorie, mai increzatori si mai incantati de lucrurile noi pe care le intalnesc. Se vor transforma in mici detectivi, vor fi mereu preocupati si nu vor mai avea timp de plictis sau de alte scene neplacute. Seara puteti sa ii ajutati sa isi completeze jurnalul adresandu-le intrebari ajutatoare:
- Ce ti-a placut cel mai mult astazi?

- Cum ti s-a parut persoana cu care am stat la masa de pranz?

- Crezi ca apa de la stanci este periculoasa?
Si sa nu uitati sa ii laudati si sa le impartasiti entuziasmul pentru ceea ce fac.

Fiecare calatorie poate avea propriul jurnal, poate mai creativ, mai original.
Acasa sa faci loc in biblioteca acestor jurnale si oricand le poti rasfoi impreuna cu cei mici pentru a retrai bucuria din vacanta. Veti fi surprinsi cat de creativi si dedicati sunt cei mici!
Acest joc le dezvolta foarte mult increderea in ei, simtul critic, le contureaza personalitatea si ii face sa se bucure de viata.

Sa incurajam copiii sa se joace frumos!

12 June 2007

Ursul polar ghinionist

De fiecare data m-am amuzat copios vazand aceasta animatie.

Pentru copilul din noi:

05 June 2007

Sa inceapa petrecerea!

In spiritul acesta am inceput ziua de sambata.

Am invitat multi copilasi de-o varsta cu Petra, prietenii ei de-o viata, pentru a-i sarbatori 1 anisor.
Ce pot sa spun acum este ca o petrecere cu vreo 10-11 copii de 12 luni este cea mai rapida si mai intensa petrecere posibila! A durat doar 3-4 ore si dupa petrecere noi am picat lati.

Sfaturi pentru petrecerea de 1 anisor:
- Daca ai multi invitati mici, este ideal sa faci o petrecere speciala doar pentru ei. Daca nu, va fi obositor pentru cei mari, si risti ca petrecerea sa se termine extrem de repede.

- Sa ai un spatiu mai mare, racoros si foarte bine aerisit

- Sa ai multe jucarii pentru ca cei mici sa fie ocupati

- Baloanele au un mare succes dar ai grija sa nu le umflii prea tare

- Daca este prea multa agitatie si galagie, da muzica mai incet.

- Este bine sa ai o camera separata unde invitatii se pot retrage pe rand, pentru ca cei mici sa manance sau sa se linisteasca

- Cei mici nu vor "servi" aproape nimic, dar nu uita sa ai grija de cei mari.

- Fiecare copil va avea cel putin un moment de nervozitate maxima, asa ca nu te speria cand al tau va incepe sa urle. Isi va reveni repede.

- Sa ai grija sa culci copilul inainte de petrecere.

- Sa ii mai dai din cand in cand celui mic apa sau laptic. Pot deveni agitati daca le este sete sau foame.

- Invata-l din timp pe micul sarbatorit sa sufle in lumanare:

01 June 2007

Pentru copiii cu parinti ascultatori

"Pe când aveam şase ani am văzut odată o imagine nemaipomenită, într-o carte despre pădurile virgine şi care se numea “Întâmplări trăite”. Imaginea reprezenta un şarpe boa care înghiţea o fiară. Iată copia desenului:
În carte se spunea: “Şerpii boa îşi înghit prada întreagă, fără să o mestece. Apoi nu se mai pot mişca şi dorm timp de şase luni cât durează digestia.”

M-am gândit mult atunci la aventurile junglei şi, la rândul meu, am reuşit, cu un creion colorat, să fac primul meu desen, care arăta cam aşa:
Am arătat capodopera mea oamenilor mari şi i-am întrebat dacă desenul meu îi înfricoşa.

Ei mi-au răspuns: “De ce te-ar înfricoşa o pălărie?”

Desenul meu nu reprezenta o pălărie. El reprezenta un şarpe boa care digeră un elefant. Am desenat atunci interiorul şarpelui boa, aşa încât oamenii mari să poată înţelege. Ei au nevoie totdeauna de explicaţii. Desenul meu numărul doi era cam aşa:
Oamenii mari m-au sfătuit să las la o parte desenele cu şerpi boa închişi sau deschişi şi să mă ocup mai degrabă de geografie, istorie, aritmetică şi gramatică. În felul acesta am abandonat, la vârsta de şase ani, o carieră nemaipomenită în pictură. Fusesem descurajat de insuccesul primelor mele două desene.

Oamenii mari nu înţeleg niciodată nimic singuri şi este obositor pentru copii să le tot explice." (fragment din Micul print - Antoine de Saint-Exupery)

Doresc copiilor sa isi traiasca fiecare vis in parte, iar voua parintilor va doresc sa vi se indeplineasca macar un vis din copilarie!