Etichetarea, un joc pretios.

Dupa ce stapanesc bine mersul si exploreaza din ce in ce mai mult mediul din jurul lor, copiii sunt din ce in ce mai interesati de cum se numesc sau ce sunt obiectele din jurul lor. Vor vrea sa comunice mai mult, sa studieze lucrurile din casa si de afara. Eu am ramas surprinsa sa vad cat timp poate sa petreaca cea mica cu o sticla de plastic pentru a infileta si desfileta capacul. Nu mai putin de 15 minute incontinuu, putand oricand relua activitatea daca a fost intrerupta de altceva interesant.

In aceasta perioada este foarte important sa vorbim cat mai mult cu ei si sa le explicam tot ceea ce vad si sa le numim fiecare obiect ce le starneste interesul. Bogatia vocabularului celor mici si dezvoltarea lor la nivel de limbaj depinde foarte mult de modul in care le vorbim si cum ne jucam cu ei prin intermediul limbajului.

Un joc foarte bun pentru aceasta varsta este "etichetarea". Acesta presupune sa le numim celor mici lucrurile din jur si sa le vorbim despre ele.

A primit Petra cadou o carte cu animalele de la ferma. Este o carte cu paginile cartonate, destul de groasa avand pe fiecare pagina diferite categorii de animale. A devenit cartea ei preferata! Mereu umbla cu ea dupa mine si ma intreaba aratand cu degetul catre un animal:"cocu?". Initial am crezut ca zice catel si am luat-o la pupacit bucurandu-ma de primul ei cuvant diferit de mama, tata, papa. Dar s-a dovedit a fi de fapt echivalentul la intrebarea:"Ce este asta?". Sta si o ora langa mine, rasfoind acea carte intrebandu-ma "cocu?", si nu ia degetul de pe animal pana nu il numesc. Daca uit sa ii spun cum face, insista: "cocu?". Si uite asa ma doare gura spunandu-i de mii de ori cum se chema animalele de acolo si cum face fiecare. Cand nu are cartea, pune mana pe perete, canapea, covor, scame, mancare, haine, pe bluze, pe pietre, sau arata catre miile de personaje de la desenele animate zicand cu o foarte mare seriozitate si concentrare:"cocu?"

Pentru ca am facut din aceasta "etichetare" un joc interesant si plin de haz, fetita este din ce in ce mai curioasa sa afle lucruri noi, este parca mai increzatoare si mai entuziasmata de tot ceea ce este nou.

Copiii au nevoie sa auda de multe ori cum se pronunta un obiect, pentru a se simti siguri pe ei sa il zica. Veti vedea ca dupa ce le numiti un lucru isi vor plimba limba in gura si isi vor tuguia buzele exersand ce au auzit. De obicei, cand sunt singuri si se joaca, repeta si incearca sa pronunte din cuvintele auzite.

Uite asa casa se transforma intr-o scoala pentru cel mic. Acest lucru se intampla doar daca le creem un mediu care sa nu fie destinat exclusiv noua, adultilor, cu multe obiecte valoroase sau fragile, in care sa fie supus in mod constant interdictiilor. Consider ca interdictiile prea multe pot afecta grav increderea si personalitatea celui mic.

Acest joc este mereu la indemana si deschide un orizont imens de cunoastere pentru pusti stimulandu-le personalitatea, curiozitatea si dezvoltandu-le limbajul.