Majoritatea celor innebuniti dupa gadegt-uri va trebui sa fie la un moment dat parinte.
Si iata, special pentru ei, dar si pentru cei curiosi sau cei care au dificultati in a afla temperatura celui mic, a aparut Babyglow.
Chris Ebejer a creat o linie de hainute pentru bebelusi ce isi schimba culoarea odata cu cresterea temperaturii celui mic. La o temperatura mai mare de 37 de grade, culoarea hainutelor devine alba.
Si uite asa va trebui sa avem grija ce detergent/inalbitor folosim pentru a nu decolora hainutele...
Ce faci cu ele cand puiutul creste?
Daca te simti rau, iei repede pantaloneii micutului si ii pui pe frunte.
Iata o idee simpla de a ocupa timpul celui mic atunci cand ai treaba la bucatarie.
Iti trebuie doar un cartof si un pachet de chibrituri.
Iar daca la ciorbica mai pui si dovlecel sau telina, Brabula isi va face foarte usor prieteni, iar cel mic va fi foarte fericit.
Bravo! Ce baiat cuminte are mama!
Bravo! Ce fetita desteapta are tata!
Bravo! Ce fata harnica are bunica!
Bravo! Ai papat supa!
Bravo! T-ai pus singur sosetica!
Bravo!...Bravo!...Bravo!...
Ne iubim copiii si le dorim tot binele din lume. Ii laudam si ii apreciem la tot pasul pentru a le construi increderea in ei.
Totusi, prea mult bravo, prea multe complimente, si laudele oferite la tot pasul, dauneaza grav personalitatii celui mic.
Exista o mare diferenta intre (falsa) lauda si apreciere sincera.
De cele mai multe ori, lauda tinde sa-l manipuleze pe cel mic in favoarea ta.
Il laudam in speranta ca va face la fel si data viitoare.
Prea mult "Bravo" face copiii dependenti de aprecierea ta si, mai tarziu, de a celor din jur pentru a fi fericiti. Nu facem decat sa le umflam ego-ul, sa ii facem vulnerabili fata de esec, fata de asumarea riscurilor, si nu vor sti sa accepte critica.
Destul de multe lucruri pentru a creste un adolescent si un om matur nefericit.
Copiii au un sistem de autoevaluare foarte sanatos. Ei se bucura in sinea lor pentru orice reusita personala iar acesta este singurul lucru real pe care se bazeaza construirea increderii in sine.
Satisfactia interioara a reusitei!
Daca noi vom interveni prea des din exterior cu laude, ingreunam si generam confuzie in acest sistem de autoevaluare interior, facand-ul mereu dependent de aprobarea celor din jur.
Lauda constructiva este cea care se bazeaza pe un lucru concret ("Imi place cum ai insistat sa gasesti piesa corecta din puzzle") si nu pe o caracteristica generala ("Bravo! Esti foarte harnic!").
Trebuie sa ii laudam pe cei mici oferindu-le prin asta acel lucru specific care i-a ajutat sa reuseasca si asupra caruia ei detin controlul.
"Bravo! Se pare ca saptamanile de antrenament te-au ajutat!" – va sti clar pe viitor ce nu a facut corect daca va pierde un meci.
In schimb, daca le spui: "Bravo! Ai reusit! Esti destept!" oare ce gandeste acel copil cand esueaza? Va fi lipsit de orice putere, va fi dezorientat si frustrat.
Lauda trebuie sa fie sincera. Oricat de greu ti s-ar parea, nu lauda un copil pentru ceva la care stii ca nu este bun. Daca au ras toti colegii de el la serbare, in loc de "Lasa-i, ai cantat foarte bine puiule!" poti sa ii spui "Nu ai cantat cel mai bine dar ai stiut cel mai bine versurile!".
Fiecare copil trebuie sa isi cunoasca limitele la fel de bine ca si partile lui bune pe care le poate valorifica.
Dar cum lipsa laudei face mai mult rau decat prea multa lauda, depinde de noi parintii sa gasim combinatia necesara pentru a creste un copil echilibrat si puternic.
Alte articole:
Why Praise Can Be Bad for Kids - in engleza
Nu vrea cel mic sa pape omleta?
In felul asta ar avea un motiv serios...
Imi place foarte mult aceasta minge japoneza din hartie!
Si ceea ce imi place si mai mult este ca poti sa ii implici pe cei mici si nu numai pe ei, ci si pe tati/mami, buni, verisorii ....
Tu faci 4, eu fac 4 tu faci 3 ....alegeti ce culori vreti si sa vedem ce iese...
Japanese Paper Ball (Kusudama)
Aceasta floare origami 3D merge montata pe luminitele de la instalatia pentru pom...
3d Paper Flower Ball. Easy For Everybody.Kusudama O -
Ceea ce aud cel mai mult de la cei din jurul meu este ca nu au timp.
Nu am timp sa fac asta, nu pot, sunt foarte presat de timp, sunt foarte ocupat.
A nu avea timp a ajuns sa fie o moda, o scuza, si din nefericire o realitate.
De cele mai multe ori suntem foarte ocupati si stresati iar cand ajungem acasa nu avem intotdeauna dispozitia necesara pentru a petrece timp de calitate cu cel mic. Ii luam o mica surpriza, gandind ca asta l-ar putea face cu siguranta fericit.
Traiesc si eu asta uneori si ma simt foarte vinovata.
Nu avem nici o scuza pentru a nu avea timp pentru cei dragi iar a nu avea timp nu este nici o scuza.
Timpul de calitate petrecut cu cel mic face cat o mie de jucarii si jocuri de dezvoltare a inteligentei si a perspicacitatii.
Prezenta noastra acolo si bucuria sincera ce le-o aratam cand suntem impreuna le construieste cea mai puternica baza a personalitatii si este cel mai pretios lucru pe care il putem oferi.
Si mi-am adus aminte de asta cand am citit astazi un citat pe care vi-l impartasesc in continuare:
“Cadourile nu reprezintă ceea ce oferim, cadourile sunt o scuză pentru ceea ce nu oferim. Singurul dar care contează este o bucăţică din tine-însuţi.” Emerson
Putem sa inchidem televizorul cand ajungem acasa, putem sa il implicam pe cel mic in treaba ce o avem de facut dupa program, putem sa rezervam 30 de minute sau o ora de liniste impreuna cu cel mic in care sa povestim, sa ne dedicam 100%, sa il ascultam.
Multi copii si adolescenti duc dorul parintilor chiar daca parintii sunt langa ei. Nu au un confident sau pe cineva care sa le dea un sfat, se instraineaza, nu mai comunica, se frustreaza, nu mai au incredere in ei, sunt usor manipulati, fac lucruri prostesti...
Asta se intampla pentru ca noi nu mai avem timp.
Nu mai avem timp sa petrecem cu ei, timp sa ii ascultam ...
In primul rand ai avea nevoie de un scaun de masina profesionist, ca acesta, din fibra de carbon
Si bineinteles de multe pungute pentru vomica.
La doi ani cei mici se transforma in mici masinarii de colectat informatii:
Ce-i asta mama? Asta ce e mama? Dar asta ce este mama?
Spune-mi scufita rosie.
Spune povestea iar, mama.
Mama, spui inca o data povestea?
Mai vreau o data.
Mama, vreau ursu panda (Kung Fu Panda).
Mama, vreau iar utu panda.
Mama pui utu panda?
Si asa trec zilele, saptamanile si ai impresia ca poate ceva nu este in regula cu cel mic.
Asta ce este? Dar asta? Dar asta?
Oare nu tine minte? Oare, nu vede bine? Oare nu aude?
Dar intr-o zi mi-a spus ca ursul panda a visat "nusals"(noodles) iar eu ca arat diferit:
"Mico, ce ochi mali ai!"
probabil de la nusals...m-am mai linistit...
Am avut un mare stres cu facutul la olita vara asta. Da, eu.
Cum am sa fac, cum este mai bine, oare va fi usor, oare este cel mai bun moment?
Am tot citit despre asta si era clar momentul cel mai bun sa luam olita'n brate.
Am inceput timid cu pusul pe olita din 3 in trei ore. Dar cum cea mica inca mai avea pe ea scutecul nu m-am stresat foarte tare si de multe ori uitam de necesitatea puiului si uite asa treceau zilele si am lungit povestea inutil.
Pana intr-o zi, cand ne-am intalnit in parc cu o fetita mai mica cu 2 luni care renuntase la scutec de ceva timp si mama ei imi povestea ce simplu este acum pentru amandoua. M-am trezit brusc.
Mi-am dat seama ca nu luasem cu adevarat decizia sa renuntam la scutec.
Cum iti dai seama daca ai luat decizia cu adevarat? Nu ii mai pui celui mic scutecul deloc din acel moment!
Am mers acasa si i-am spus vesela Petrei: "Fetita, de astazi vom purta chilotei!" I-am dat scutecul jos si am lasat-o sa isi aleaga ce chilotei vrea. Incantarea a fost maxima!
Acum nu imi mai permiteam sa nu o pun la olita din 3 in trei ore si in cateva zile am renuntat la scutec si pe timp de noapte.
Nu am facut un mare tam tam cu mersul la olita si nici nu i-am zis ei sa mearga sau sa imi spuna ca o vrea. Cand venea timpul aduceam frumos oala si o puneam la treaba.
In cateva zile si-a dat seama singura ca trebuie sa faca doar la oala fara sa o bat la cap.
Fii vesela cand cel mic face la oala si nu il certa pentru micile scapari. Fa ceva fun din asta si nu ii transfera lui aceasta responsabilitate. Pana va merge singur la baie, responsabilitatea olitei este numai a noastra.
Inca nu imi cere oala dar in schimb spune cu voce tare ce stie ca nu are voie:
"Nu tacem pipi in scaun (de masina) mama, nu tacem in caun"
Atunci e clar!
vine de la pauza de pipi...
Chiar daca este foarte incantata de patutul ei si se joaca in el mai mereu, seara, cum termin de citit povestea si se stinge lumina, acesta devine neinteresant ba chiar de speriat!
"Mama, Peta vea in patu male".
Usor, usor, dorinta ei se transforma in rugaminti plangacioase si in proteste.
Nu stiu daca la tine se intampla asa, dar la noi negociatul dureaza vreo 10-15 minte dupa care ursuletul ajunge in patul nostru, si cum mereu sta de-a curmezisul, adorm si eu cu speranta ca de data asta sa faca nani cu capul spre mine.
Acum doua nopti a trebuit sa actionez rapid si sa castig negocieruile altfel riscam sa am inca o noapte alba.
Mi-a venit o idee geniala care sper sa mai tina cateva nopti.
Cand imi spune ca vrea in patul mare ii zic:
"Uite ce frumos este la tine in patut! Imi place mult aici la tine.
Stii, iapurasii au si ei patutul lor.
Scufita Rosie are patutul ei, piticii au patutul lor, melcul are patutul lui"
Cine mai are patutul lui?"
si imi raspunde: "lumina ale patutu ei, cateul ale patutu lui"
"Da, si fetita are patutul ei, mami are patutul ei, buni are patutul ei..." si continui asa pana se linisteste si se cuibareste frumos sub patura.
"Utu panda ale patutul lui..."
"Da, asa este,... noapte buna..."
later edit: pentru a nu ramane descoperita la viitoarele negocieri poate imi impartasiti din trucurile voastre. Mi-ar prinde tare bine!
Hmm...nu ai un copac in curte?
Iata cum cel mic poate avea casuta din copac in camera lui. 
Mi-a placut ca sunt mici, draguti, verzui si in plus mai aveau si lentile cu protectie UV! Super!
Incantarea fetitei a fost maxima dar interesul a pierit rapid. I-a tinut pe ochi o zi intreaga iar incepand cu a doua zi si pana astazi au ramas uitati pe undeva.
Ne-am adus aminte de ei in acest weekend cand am fost cu cea mica la pescuit. Am avut parte de un soare orbitor! Am consumat aproape un tub de crema solara.
Eram plini de crema dar ne uitam unii la altii ca eschimosii de ne amortisera muschii fetei. Ar fi fost buni niste ochelari de soare cu protectie 100% UV.
Am aflat citind pe site-ul Baby Banz ceva ce nu am stiut pana acum. Ochii copiilor nu filtreaza razele UV pana la 8-9 ani. Lucrul asta m-a facut sa caut mai multa informatie si as putea sa completez: ochii sunt de zece ori mai sensibili la razele UV ale soarelui decat pielea.
Efectele negative ale razelor UV asupra ochilor se cumuleaza in timp, facandu-ne din ce in ce mai sensibili la diverse boli specifice.
Daca dam copilului ochelari cu simple lentile fumurii fara protectie maxima UV putem face si mai mult rau ochilor. Aceste lentile inferioare determina dilatarea pupilei permitand patrunderea si mai multor raze UV ranind ochii copilului.
Nu uita sa ii luati cu voi si pe munte la zapada pentru ca soarele este cel putin la fel de puternic ca vara pe plaja.
Si pentru ca cei mici vor face exact ceea ce vad la noi, cand iesi afara, nu uita sa iti pui tu primul ochelarii de soare.
Cu cat protejam ochii copiilor de mici cu atat vor fi mai sanatosi.
Introducere
1. Asculta-l cu atentie si nu ii contrazice sentimentele
2. Oglindeste-i trairile si da-le un nume
3. Foloseste conflictele pentru a impune anumite limite in actiunea celui mic si pentru a-l orienta catre solutii
4. Sa criticam fapta si nu persoana
5. Si parintii sunt suparati.
Copiii reactioneaza imediat la starea noastra de spirit si invata cel mai bine prin imitare. In momentul cand noi suntem tracasati sau avem probleme ei invata de la noi cum sa trateze o situatie difícila. Trantim ? Vorbim urat ? Tipam la celalalt ? Facem reprosuri ? Ne plangem ? Este cea mai puternica lectie de comportament pe care o primesc copiii nostri. Ei invata ca doar astfel se rezolva o problema.
Ar fi bine sa ne ascundem de copii cand suntem stresati? Nu.
Recunosc faptul ca noi preferam sa ne ascundem sentimentele de enervare si suparare de cea mica pentru a o scuti de neplaceri, dar asta nu face decat sa ii produca confuzie.
Actionand intr-o maniera constructiva atunci cand suntem suparati ii da de inteles puiului tau ca pana si cele mai complicate situatii pot fi controlate si rezolvate. Cand esti intr-o situatie dificila si el vede ca esti suparat, poti sa ii spui: “Uite ce este, sunt foarte preocupat pentru ca nu reusesc sa fac lucrul asta, sau, pentru ca s-a intamplat asta, … dar voi gasi o solutie. Va fi bine…”
Implica-l pe cel mic mai mult in viata ta si cere-i si lui solutii pentru rezolvarea problemelor personale. Asa va face si el cand va fi intr-o situatie grea.
6. Cand ar fi bine sa pastram invataturile pentru noi
Daca esti prea obosit sau daca nu ai timp sa il asculti, incarca-ti bateriile si relaxeaza-te inainte sa il inveti sa isi controleze emotiile. Evita de asemenea sa ii tii predici de fata cu alti copii sau rude cand a facut ceva urat si atentioneaza-l ca veti discuta despre asta acasa.
In plus, evita sa aplici principiile discutate daca el este agasat, obosit, stresat sau incearca sa te manipuleze cu orice pret pentru a obtine ceva anume.
1. Asculta-l cu atentie si nu ii contrazice sentimentele
2. Oglindeste-i trairile si da-le un nume
3 . Foloseste conflictele pentru a impune anumite limite in actiunea celui mic si pentru a-l orienta catre solutii
4.
Imagineaza-ti ca atunci cand gresesti ceva, vine persoana pe care o iubesti cel mai mult si iti tipa in fata: "Ma enervezi la culme!"? Imagineaza-ti apoi ca acest lucru s-ar repeta de fiecare data cand gresesti.
Asa se intampla de multe ori cu cei mici.
Este inevitabil ca ei sa nu ne scoata din sarite facand un lucru rau sau repetand o greseala.
Replica din partea nostra vine ferm: "Ma enervezi!" sau "ma innebunesti", "ma scoti din minti!", "m-ai terminat de nervi...", si multe altele.
Prin aceste afirmatii ii spunem clar si in fata celui mic ca ne enerveaza el ca persoana cand de fapt actiunile lui sunt cele ce ne calca pe nervi.
Iesirile de genul asta produc mare suparare celor mici si le slabesc increderea in persoana proprie. Dorinta cea mai mare a copiilor este sa ne faca fericiti si sa fim mandri de ei.
Daca noi le repetam mereu ca ne supara sau ca innebunim din cauza lor, vor ajunge sa creada asta; vor crede ca nu sunt buni de nimic, ca nu sunt iubiti, si vor fi frustrati.
Putem sa evitam simplu asta spunandu-le: "Ma supara lucrul acesta" sau "Ma superi cand tipi asa" sau "Nu imi place cand arunci cu jucariile". In acest mod ei stiu ca actiunile lor sunt cele care ne supara si vor realiza ca ceea ce fac ii influenteaza pe cei din jur in mod pozitiv sau negativ.
Introducere
1. Asculta-l cu atentie si nu ii contrazice sentimentele
2. Oglindeste-i trairile si da-le un nume
Asculta-l de fiecare data cu atentie si repeta ce spune el dand un nume emotiilor: “Esti suparat pentru ca nu putem merge in parc nu?” sau "Si eu m-am suparam odata cand tata nu a vrut sa ma duca la film dar…" sau “este frustrant sa iti darame cineva castelul de nisip, te inteleg, si mie mi s-a intamplat sa fac unul mare din cuburi si …”
Invata-l pe cel mic sa isi descrie trairile si sa isi dezvolte un mic vocabular in acest sens pentru a-i fi mai usor sa comunice cu tine. Daca este suparat spune-i: “esti nervos din cauza asta nu?“ sau ”Cred ca ai fost dezamagit atunci nu?” sau ”Nu-i asa ca ti-a fost rusine?" si da-i de inteles ca este perfect normal ca se simte asa.
3 . Foloseste conflictele pentru a impune anumite limite in actiunea celui mic si pentru a-l orienta catre solutii
Daca cel mic se supara cand un copil ii darama castelul, poti sa ii spui: “Stiu ca esti suparat, dar nu ai voie sa-l lovesti pe copil. Ce altceva poti face cand esti suparat?”. Poti sa ii spui, de exemplu, sa isi verifice burtica si pumnii sa vada daca sunt incordati: "hai sa suflam supararea afara!" Va vedea si singur ce bine este apoi cand redetine controlul situatiei.
Copilasii trebuie sa stie ca este normal sa se supere atata timp cat nu folosesc forta pentru a rezolva situatiile, lovind alti copii.
4. Sa criticam fapta si nu persoana
5. Si parintii sunt suparati
Introducere
Iata primul din cei sase pasi pe care vi i-am promis.
1. Asculta-l cu atentie si nu ii contrazice sentimentele
Transforma fiecare moment in care cel mic este foarte suparat sau agitat in ocazii de a te apropia mai mult de el si de a-i explica ceea ce simte.
De multe ori cei mici nu ne spun de ce sunt suparati si ar trebui sa ne uitam la imaginea de ansamblu si sa ghicim ce i-ar fi putut supara. Poate ai reactiona cam dur cu el acum o ora sau poate ai avut o discutie in contradictoriu in familie sau v-ati mutat in alt oras.
Daca cel mic iti spune ce simte, asculta-l cu mare atentie si rezoneaza cu el. De multe ori in incercarea de a-l linisti pe cel mic ii zicem « Nu-i nimic puiule, si asa papusa era veche sau “Nu-i nimic, si asa hamsterul era batran” sau “Nu ai de ce sa te superi”. Reactionand in acest fel dam de inteles ca ceea ce simte cel mic nu este atat important si fara sa vrem minimizam importanta sentimentelor lui. In acest mod cel mic va invata sa isi reprime supararile si frustrarile.
Am putea sa ii aratam ca intelegem ce simte si ca este absolut normal sa fie asa « Ai dreptate puiule, este trist sa pierzi papusa preferata” sau “Este greu sa pierzi un animal drag, am avut si eu odata un...”.
In acest fel puiul tau se va simti inteles, protejat si motivat sa treaca peste acest obstacol.
2. Oglindeste-i trairile si da-le un nume
3 . Foloseste conflictele pentru a impune anumite limite in actiunea celui mic si pentru a-l orienta catre solutii
4. Sa criticam fapta si nu persoana
5. Si parintii sunt suparati
Ti s-a intamplat vreodata sa il vezi pe cel mic foarte bucuros si exaltat, iar apoi brusc, dintr-un motiv anume, sa se supere si sa aiba o stare de enervare, frustrare, aruncand cu jucariile?
Ca mie si ca multor altor parinti, poate iti este la fel de greu sa faci fata de fiecare data acestor situatii obositoare.
Pentru copii este la fel de solicitant intrucat ei nu isi explica aceste sentimente ce vin navala peste ei.
Vestea buna este ca puiul tau a ajuns la varsta ideala pentru a invata sa isi cunoasca emotiile si sa se calmeze singur. Asta se invata cel mai bine acum cand este aproape de parinti si se simte in siguranta.
Daca majoritatea dintre noi parintii facem eforturi si exersam cu cei mici pentru a le asigura un volum de cunostinte cat mai ridicat, poate la fel de multi dintre noi neglijam dezvoltarea unei inteligente emotionale (EQ) a celui mic.
Este important acest lucru?
Se stie ca un copil cu o inteligenta emotionala ridicata are sanse mult mai mari sa faca fata situatiilor neprevazute, sa se stapaneasca in situatii delicate, sa fie carismatic si fericit. El reuseste sa ii inteleaga si sa relationeze mai bine cu cei din jur, poate lega prietenii puternice cu usurinta si se descurca mult mai bine la scoala si in viata in general.
IQ-ul este abilitatea copilului tau de a gandi dar EQ-ul abilitatea lui de a simti si relationa.
De numarat va invata la scoala insa, inteligenta emotionala si-o dezvolta doar acum cand este mic. “Totul se invata pana in 6 ani”, ca sa citez o carte celebra, si iata ca acum este cel mai bun moment sa il ajutam pe cel mic sa se cunoasca.
Am gasit un articol foarte interesant despre cum am putea sa ii ajutam pe cei mici sa isi cunoasca trairile si sa si le controleze. Am sa va rezum in cateva posturi o serie de pasi simpli pentru a creste un copil inteligent din punct de vedere emotional.
1. Asculta-l cu atentie si nu ii contrazice sentimentele
2. Oglindeste-i trairile si da-le un nume
3 . Foloseste conflictele pentru a impune anumite limite in actiunea celui mic si pentru a-l orienta catre solutii
4. Sa criticam fapta si nu persoana
5. Si parintii sunt suparati
Acest delicios desert trezeste celor mici un interes special. Copiii sunt absolut indragostiti de ciocolata. Atunci cand primeste cat de putin, cea mica incepe un adevarat ritual. Se retrage undeva pe canapea sau intr-un loc preferat, desface usor ambalajul, il pune alaturi, ia ciocolata in mana si o manaca fara nici o graba. Ii place sa simta textura in palme, sa o vada cum se topeste si cum se intinde. Cand o intreb daca vrea sa o sterg pe maini, imi raspunde hotarat si scurt: "Nu". De asta se va ocupa la urma. Dupa ce termina, ia ambalajul si il strange in pumn cu satisfactie apoi ma intreaba: "Dai data, mama, dai data?"
Rasfata-l pe cel mic din cand in cand cu un pic de ciocolata.
Ea contine antioxidanti ce vin in ajutorul sistemului imunitar, are fosfor ideal pentru formarea dintilor sanatosi, are deasemenea magneziu foarte bun pentru sistemul nervos si muscular. Nu lipsesc nici fierul si calciul (mai mult in ciocolata cu lapte). Toate acestea, mai putin calciul, se regasesc in cantitati mai mari in ciocolata mai inchisa la culoare.
Si hai sa va mai spun ceva: ciocolata stimuleaza papilele gustative, scade nivelul de stres si produce fericire. Nu este de mirare ca cei mici simt nevoia de a se bucura de acest deliciu cat mai des.
Ce ar fi sa nu asteptam o ocazie speciala pentru a-i oferi celui mic o bucatica de ciocolata si sa il lasam sa se bucure de ea chiar astazi?
Puteti face impreuna tot felul de bomboane simple sau sa glasati covrigei, grisine sau biscuiti.
Aveti grija insa sa fie consumata in cantitati moderate (pana in 20-50g/ zi). Ciocolata nu este recomandata copilasilor mai mici de doi ani intrucat pentru ei este greu digerabila, se pot dezvolta alergii si da o stare de nervozitate. 4 bucatele de ciocolata contin cafeina cat o ceasca de cafea expresso, ceea ce este cam mult pentru bebelusi.
Mai multe despre
Beneficiile ciocolatei asupra sanatatii - in engleza
Bebelusii si ciocolata
Ciocolata: Buna sau rea? - in engleza
Copiii si ciocolata
Despre ciocolata- in engelza
Dimineata, imediat dupa micul dejun, am luat galetusa si am mers la cules de melci.
In sfarsit ocazia perfecta de a-i arata celui mic cum se "vaneaza".
Mergeti pe furis in parc, sau la marginea padurii, si tiptil, tiptil, dand cu mana prin iarba, ii arati cum sa caute melcii. Mergem incet, incet, nu ca sa nu speriem melcii si sa fuga, ci mai mult pentru a-l face pe cel mic curios si entuziast.
Odata gasit melcul, pomenim de cantecelul magic si apoi il fredonam impreuna. Cel mic va fi fascinat sa vada cum melcul iese din cochilie si isi intinde coarnele curioase catre el.
Din acest moment magic melcul nu va vedea mare lucru caci se va trezi imediat cu un degetel in ochi.
Este o ocazie minunata sa te apropii mai mult de puiul tau si sa il faci sa experimenteze satisfactiile unei reusite.
"Mami, mami, mecu! Mecu mami!"
Vremea frumoasa atrage din ce in ce mai multi copilasi in parc.
Incep tot felul de tactici de aparare a jucariilor proprii si de vanare a altora noi. Incep negocierile pentru leagane si balansoare, dar si pentru tricilete, mingi si trotinete. Toata forfota si bucuria este molipsitoare iar cei mici iubesc joaca in parc.
Nu toti se bucura insa pe deplin de acest moment de libertate. Cum ajung in parc, bunica sau parintii incep sa pregateasca masa de fructe.
Eu ii mai spun "Teroarea fructelor".
Copilasul iese in parc si timp de cel putin o ora este urmarit de bunica(parinti) cu diverse fructe sau snack-uri.
"Haide, papa!"
"Nu! Vreau la uta"
"Daca nu mananci mergem acasa, gata!"
"Nu vreau, nu mai pot"
"Plecam acasa! Haide! Eu nu spun de doua ori! Mananca portocala"
Cel mic se conformeaza si apoi fuge la joaca. Nu dureaza mult si este chemat la imbucatura doi. Bunica este mandra de reusita ei, iar cel mic este ingrozit de cat mai are in caserola.
Am observat ca iesind cu mancarea la nisip (fructe, biscuiti, sticks-uri, bomboane, etc) facem mai mult rau decat bine. Pe langa faptul ca il stresam pe cel mic sa manace, sa nu se murdareasca pe maini si il intrerupem mereu din joaca lui amenintand-ul de fata cu totii, frustrandu-l, mai facem pofta si la alti copii care probabil nu au obiceiul de a servi masa la joaca in parc.
Afara este momentul lor de libertate, iar pentru burtica lor, momentul de pauza pana la urmatoarea masa.
Daca vrem sa le dezvoltam niste obiceiuri sanatoase inca de cand sunt mici, este bine sa le respectam programul de joaca si de masa fara a le amesteca.
Atunci cand stam mai mult de 3 ore in parc si simtim nevoia de a-i da o gustare, putem sa ii spunem din timp ca urmeaza sa mancam, il luam pe banca, il spalam pe maini apoi ii dam sa manance cat vrea .
Dupa masa el este liber sa se joace in voie fara a mai fi stresat cu diverse completari.
De la un timp cea mica a inceput sa faca scandal la masa si sa refuze mancarea, lucru care m-a cam pus pe ganduri. Trebuia sa imi vina rapid o idee pentru a o face sa termine tot fara sa o fortez.
Solutia mi-a venit imediat, este foarte simpla si inca ma uimeste ca a prins atat de bine. Poti sa incerci si tu acest joc cu cel mic la masa.
El se cheama "Ce mananca ursul?".
Cand pun aceasta intrebare toate mofturile celei mici dispar ca prin minune, imi zambeste larg, eu ii dau o lingurita de papa si ea imi raspunde cu satisfactie:
- Pepe!
- Da puiule, peste! Dar vulpea ce papa?
- Ghinile!
- Si gainile?
- mmm?
- Rame papa!...
Si continui asa cu iepurasul, elefantul , girafa, ... pana termina tot din farfurie.
De fiecare data incepem la fel, si este atat de fascinata si de curioasa incat uita de mofturi.
Dupa cateva zile a invatat ce mananca fiecare animal si abia asteapta sa o intreb ca sa imi raspunda.
Daca pui in aplicare acest joc sa nu uiti de micul secret: sa fie variat si sa cuprinda una doua intrebari capcana pentru a fi mereu captivant si amuzant:
"Ooo, dar pinguinul? Ce papa pinguinul?" ...
"Hai ca iti spun eu..."
Ai incercat vreodata sa ii spui celui mic un secret?
Vei observa cum brusc iti acorda toata atentia, va fi curios, va vorbi in soapta iar nerabdarea ii va face piciorusele mai sa tremure.
Copiii iubesc secretele!
Incearca din cand in cand sa mergi la cel mic si sa ii spui in soapta: "vino, vreau sa iti arat ceva interesant! Haide, ai sa vezi ca o sa iti placa!" Apoi sa il iei de mana si sa va furisati usor pana la dulap, de unde scoti un album vechi de poze sau, mergi pana afara si ii arati in iarba niste furnici care duc firmituri de paine sau ii arati orice altceva...
Va fi absolut absorbit de acel lucru si tu poti sa ii povestesti: "uite, asa eram eu copil si aveam un calut la bunici care era curios..." sau "uite ce mici sunt furnicile, si uite ce picioruse subtiri, uau! cum duc ele firmiturile mari..."
Rezerva-ti din cand in cand 10 minute sa il iei pe cel mic langa tine si sa ii spui un secret despre tine..."stii, cand eram eu de vreo 7 anisori am fost la bunici si ghici ce mi s-a intamplat..."
Sunt momente pretioase care te vor apropia mai mult de puiul tau, iar el va fi incantat sa afle mai multe despre tine si despre lumea din jurul lui.
Trebuie sa avem grija sa fim tot timpul interesanti pentru copiii nostri. De cele mai multe ori parintii pierd interesul celor mici pentru ca devin plictisitori.
Dintre toate cuvintele pe care le-a invatat pana acum fetita mea, cel mai indragit pare a fi NU.
M-am ferit destul de mult de acest cuvant si tot nu am reusit sa scap de el.
- puiule, mergem la nani?
NU
- vrei sa papam?
NU
- vrei o prajitura mare cu multa ciocolata garnisita bine cu inghetata?
NU
La doi ani copiii descopera placerea de a avea propria opinie. Se simt minunat ca pot lua decizii iar de multe ori vor spune "nu" chiar daca raspunsul adevarat este "da".
"Nu-ul" iesit de sub control se poate transforma intr-o unealta de santaj excelenta. Cel mic va observa ca daca mai si tipa, noi parintii ii vom da imediat atentie si ne vom comporta ca niste mielusei.
Da, in sfarsit se simt puternici!
Avantajul nostru este ca stim mai multe decat ei. Daca ripostam imediat la nu-ul lor, nu facem decat sa aprindem spiritele inutil. Primul pas ar fi sa fim de acord cu ei. "Da, puiule ai dreptate, dar uite ce frumos arata pijamalele, ia uite cum doarme ursuletul pe perna...etc" sau "Stiu ca mai vrei sa stam la nisip, dar uite, putem desena iepurasi cu creta in fata blocului...sau, hai ca facem o baie cu spuma multa, cu cei 10 mac-mac..."
Si fiind de acord cu el, il duci usor, usor acolo unde doresti tu.
O alta cale de evitare a acestui "nu" este si oferirea de alternative: "vrei sa papi cu lingura roz sau cu cea albastra?".
Pe langa "Da" si "Nu" poti sa ii spui celui mic ca mai exista varianta: "Poate"!
Stim cu totii care va fi totusi cea mai indragita asa ca, cel mai bine este sa ne inarmam cu multa rabdare si calm.
Astazi ne-am distrat de minune la baita.
Am luat o punga de sandwich-uri, am dat-o puiului sa o umple cu apa calda de la dus, i-am facut nod si a fost gata de joaca!
Jumatate de ora nu s-a dezlipit de ea. A aruncat-o in apa, a strans-o in brate, si-a pus-o pe cap, a stropit toata baia, a incercat-o cu dintii, iar intr-un final, a aruncat-o cu putere pe gresie. Va dati seama ce rasete au fost...dar de data asta doar din partea ei, pentru ca eu eram uda din cap pana in picioare.
Recomand calduros acest joc copiilor cu parinti fara frica de apa.
Posts
All Comments
