La cules de castane

Chiar daca este mai rece afara iar randurile de haine ii cam impiedica pe cei mici sa se miste in voie, toamna are farmecul ei si vine cu noi activitati amuzante.
Vara, cea mica se juca si 2 ore in nisip fara sa am grija ei. Lua galetusa din dulap singura si astepta singura la usa. Acum este cam rece pentru jocul in nisip, asa ca am luat galetusa cu care ne-am jucat toata vara si am plecat la cules de castane.
I-am dat-o sa o tina si am plecat in parc. I-am aratat castanele, am lasat-o se le descopere si apoi i-am spus ca poate sa le puna in galetusa. A fost foarte incantata de aceasta descoperire! Imediat a pornit in cautarea lor pentru a umple galetusa. Le gasea prin iarba, le gasea in invelisul tepos si le scoatea cu grija sau le gasea printre frunze. Avea satisfactia ca face ceva important. Abia cara geletusa, dar era foarte mandra. Nu dura mult si apoi o zgaltaia pana o varsa si toate castanele se rostogoleau la picioarele noastre, motiv de distractie maxima.
Apoi am cules cele mai frumoase frunze, i-am aratat ca poate sa le puna in buzunare si iar a fost o descoperire fantastica sa vada ca poata sa le depoziteze acolo.

Dupa acea iesire in parc, am ajuns acasa cu galetusa si buzunarele pline de castane si frunze.

Este minunat pentru copii sa simta ca fac ceva important, dar mai ales sa vada ca sunteti mandri de ceea ce realizeaza.
Prin faptul ca ne jucam cu ei, si le dam atentie, copiii inteleg ca ii iubim. Asta este suficient sa le dea incredere si sa creasca armonios.

Etichetarea, un joc pretios.

Dupa ce stapanesc bine mersul si exploreaza din ce in ce mai mult mediul din jurul lor, copiii sunt din ce in ce mai interesati de cum se numesc sau ce sunt obiectele din jurul lor. Vor vrea sa comunice mai mult, sa studieze lucrurile din casa si de afara. Eu am ramas surprinsa sa vad cat timp poate sa petreaca cea mica cu o sticla de plastic pentru a infileta si desfileta capacul. Nu mai putin de 15 minute incontinuu, putand oricand relua activitatea daca a fost intrerupta de altceva interesant.

In aceasta perioada este foarte important sa vorbim cat mai mult cu ei si sa le explicam tot ceea ce vad si sa le numim fiecare obiect ce le starneste interesul. Bogatia vocabularului celor mici si dezvoltarea lor la nivel de limbaj depinde foarte mult de modul in care le vorbim si cum ne jucam cu ei prin intermediul limbajului.

Un joc foarte bun pentru aceasta varsta este "etichetarea". Acesta presupune sa le numim celor mici lucrurile din jur si sa le vorbim despre ele.

A primit Petra cadou o carte cu animalele de la ferma. Este o carte cu paginile cartonate, destul de groasa avand pe fiecare pagina diferite categorii de animale. A devenit cartea ei preferata! Mereu umbla cu ea dupa mine si ma intreaba aratand cu degetul catre un animal:"cocu?". Initial am crezut ca zice catel si am luat-o la pupacit bucurandu-ma de primul ei cuvant diferit de mama, tata, papa. Dar s-a dovedit a fi de fapt echivalentul la intrebarea:"Ce este asta?". Sta si o ora langa mine, rasfoind acea carte intrebandu-ma "cocu?", si nu ia degetul de pe animal pana nu il numesc. Daca uit sa ii spun cum face, insista: "cocu?". Si uite asa ma doare gura spunandu-i de mii de ori cum se chema animalele de acolo si cum face fiecare. Cand nu are cartea, pune mana pe perete, canapea, covor, scame, mancare, haine, pe bluze, pe pietre, sau arata catre miile de personaje de la desenele animate zicand cu o foarte mare seriozitate si concentrare:"cocu?"

Pentru ca am facut din aceasta "etichetare" un joc interesant si plin de haz, fetita este din ce in ce mai curioasa sa afle lucruri noi, este parca mai increzatoare si mai entuziasmata de tot ceea ce este nou.

Copiii au nevoie sa auda de multe ori cum se pronunta un obiect, pentru a se simti siguri pe ei sa il zica. Veti vedea ca dupa ce le numiti un lucru isi vor plimba limba in gura si isi vor tuguia buzele exersand ce au auzit. De obicei, cand sunt singuri si se joaca, repeta si incearca sa pronunte din cuvintele auzite.

Uite asa casa se transforma intr-o scoala pentru cel mic. Acest lucru se intampla doar daca le creem un mediu care sa nu fie destinat exclusiv noua, adultilor, cu multe obiecte valoroase sau fragile, in care sa fie supus in mod constant interdictiilor. Consider ca interdictiile prea multe pot afecta grav increderea si personalitatea celui mic.

Acest joc este mereu la indemana si deschide un orizont imens de cunoastere pentru pusti stimulandu-le personalitatea, curiozitatea si dezvoltandu-le limbajul.

Azi vei sta cu tati!

Cred ca nici un copil nu scapa de ziua in care va sta pentru prima data doar cu tati. Si mai cred ca fiecare tatic are multe de povestit despre aceasta zi terifianta.
Pentru noi mamicile acest moment este unul de eliberare. Ne creste pofta pentru cumparaturi si de iesitul in oras cu prietenele, asa... "ca pe vremuri". Pentru ca ziua sa fie desavarsita ar trebui sa lasam mobilul acasa dar de cele mai multe ori hotaram sa nu ii ducem la disperare pe iubitii nostri soti.

Ii anuntam inainte cu o saptamana de mica escapada iar cand vine momentul, se fac ca nu stiu nimic: "Si acum imi zici?"

Inainte sa plec am dat indicatiile:
- Vezi ca la ora 12 trebuie sa bea lapticul apoi trebuie sa doarma. Cand se trezeste trebuie sa ii dai mancarea din frigider. Ii dai mai intai legumele cu carnita iar daca nu mai vrea, pui niste iaurt sau....etc. Intre mese sa ii dai ceva fructe si ai grija la jucaria x pentru ca mereu s-a lovit cu ea. In camera ai hainele pregatite. Vezi sa nu o imbraci gros dar nici subtire. Aveti grija cand iesiti afara sa nu stati in vant...etc. Aaaa si am uitat! Vezi ca "pampersii" sunt in camera, langa calorifer.
La care imediat vine si reactia:
- Pampers? Oh, nu!
Apoi urmeaza pupicii de ramas bun cu indemnul pentru amandoi: "Sa fiti cuminti!". Dintre noi trei doar tati era palid.

Am avut o zi de vis! Fara griji, fara scutece, fara sters mancarea de pe jos si de pe haine, fara biberoane. Telefonul nu a sunat si asta mi-a confirmat ca totul este foarte bine.

Spre seara mi se face dor de ei si abia astept sa ajung acasa sa vad cum si-au petrecut ziua.
Imediat cum intru pe usa ii aud gonind spre mine sa ma intampine mai repede. "Mami, ne este foame!".
Petra era cu cate doi biscuiti in fiecare mana, mancare peste tot, farfurii la fel, hainele imprastiate, jucariile in toate colturile casei. Flamanzi, murdari dar fericiti ca ma vad.
Nu stiu daca de atunci i se trage dar acum Petra pronunta foarte bine papa iar cand vine vorba de pozne se duce imediat la tati.

Oricum ar fi, parca tatii se distreza mai mult cu cei mici decat noi. Nu se streseaza daca nu au mancat legumele, daca s-au murdarit sau udat pe bluza, daca mazgalesc pe masa sau daca fac pipi pe paturica pana le pun un scutec nou.
Nu-i de mirare ca cei mici sunt topiti dupa tatici!

Semne de ingrijorare

Sunt cateva simptome pe care le pot avea copiii si peste care nu ar trebui sa trecem cu vederea.
Mi s-a intamplat de cateva ori sa observ la Petra anumite manifestari, nu tocmai normale, si sa nu le dau imediat importanta. Poate si din cauza ca exista tendinta sa negi ca puiul tau poate fi bolnav si sa lasi lucrurile sa se rezolve de la sine. De multe ori se intampla asa, dar sunt si cazuri cand cel mic are nevoie de ajutorul nostru.

Este foarte palid si are stari de moleseala
Pot fi semne pentru o anemie accentuata care se depisteaza repede prin analizele de sange. Administrarea fierului in dozele recomandate poate sa il ajute pe cel mic sa scape de anemie. Isi va recapata voiciunea si rozul in obraji. Apare mai des la copiii care au supt la san mai mult timp.

Nasul infundat si ii curge des
Poate sa fie doar ceva trecator insotit de un rosu in gat nu foarte accentuat dar, de multe ori, poate fi si semnalul unei raceli puternice cu febra foarte mare si rosu in gat puternic accentuat. In multe alte cazuri, perioade indelungate de nas infundat si cu secretii abundente poate fi semnul unei alergii. Este foarte important sa ii ajutam pe cei mici sa aiba nasul cat mai liber.
A avut si Petra perioade in care a avut nasul infundat si din cauza asta dormea foarte prost, era foarte agitata si avea nasul iritat. Am reusit sa ii fac serile mult mai usoare curatind nasul cu un spray cu apa de mare si folosind pe o batista pusa in apropierea patutului, pastile Karvol cu ulei volatil . Am incercat sa nu folosesc foarte des pompita de nas pentru ca de cele mai multe ori, stimulam mucoasa nazala sa produca din ce in ce mai multe secretii.

Este bine sa fim in alerta daca cel mic are aceste simptome si sa consultam pediatrul daca starea lui se inrautateste.


Il doare rau burtica
Poate fi semnul unei constipari, a unei indigestii, a unei infectii alimentare, a unei infectii datorate unui parazit, intoleranta la lactoza, infectie urinara, alergie, hernie, hepatita sau otravire, in ultimile patru cazuri trebuie sunat medicul cat mai repede.
Si fetita mea a avut o perioada cu intoleranta la lactoza iar lapticul ei obisnuit ii provoca dureri foarte mari de burta. Totul s-a rezolvat prin schimbarea laptelui cu unul fara lactoza pentru o anumita perioada. Pentru constipare am incercat sa ii dau cat mai multe lichide si fructe (para, mar, prune), suc de morcov crud si un siropel pentru reglarea tranzitului intestinal.
Ar fi bine sa tratam cu atentie crampele celor mici pentru a preveni orice situatie mai grava sau pentru a le reda confortul.

Dificultate in respiratie
Poate fi un simptom al unei raceli, bronsiolite, pneumonii, alergii, astm sau al inghitirii unui obiect.
Mi s-a intamplat intr-o seara sa observ ca in timp ce manca un covrig, cea mica respira destul de greu si cu suieraturi discrete iar din cand in cand mai tusea. Imediat am crezut ca s-a innecat cu bucati de covrig si am ajutat-o sa le scuipe dar problema se mentinea. Respira parca mai greu chiar daca covrigul iesise. Am insistat sa scuipe si intr-un final a scos din gura o bucata de ceolofan de la punga de covrigi. Este important de stiut regulile de prim ajutor in caz de innecare cu un obiect. Am sa le pun chiar aici sa aveti acces la ele.

Vomitare
Poate fi printre altele, un simptom al infectiei cu o mancare proasta, al agitatiei, al unei raceli sau al alergiei la un aliment, al gripei, al infectiei urinare sau al unei infectii la ureche, al otravirii sau al meningitei. Nu trebuie neglijate nici cazaturile. O lovitura grava la cap poate genera senzatia de voma. Trebuie mers de urgenta la medic.
La bebelusi intalnim foarte des simptomul de regurgitare. Este bine de pus bebelusul pe spate in timpul somnului cu capul usor inclinat intr-o parte pentru a evita innecarea.

Febra
Este un simptom despre care am mai discutat. Spaima mamicilor dar si a mea! Daca citesti mai multe despre febra la copii si cum o domolesti te vei simti mai stapana pe situatie.

Durerea la un picior sau la o mana
Ne dam seama imediat de acest simptom daca cel mic nu mai calca corect cu un picior sau ezita sa foloseasca o mana la diverse activitati si miscari. Poate fi vorba de o entorsa, o ruptura de os, sau alte boli ale oaselor.
Este important sa descoperim si sa tratam cat de repede piciorul sau mana pentru ca altfel ii poate afecta indemanarea in folosirea acelui membru. Unui copil de un an, o taietura in talpa sau o lovitura la piciorus netratata la timp, poate sa ii creeze un defect de mers.

Bubite pe piele sau inflamatii ale pielii
In multe cazuri apar de la caldura, zonele afectate sunt de obicei gatul, fata si zonele unde se pliaza pielea. O baita fulger sau o spalare cu apa poate sa fie solutia perfecta pentru astfel de iritatii. Pentru zonele afectate grav se poate folosi si o crema de galbenele, Bepanthene sau o crema la recomandarea pediatrului. Iritatia poate aparea si de la scutec. Tratata la timp nu va provoca rani si se vindeca mai repede.
Sunt insa si cazuri mai grave cand bubitele apar dupa un episod de trei zile cu febra foarte mare fara nici un alt simptom, cum este Roseola.
Am fost foarte speriati cand Petra a avut febra atat de mare trei zile fara nici un alt simptom. Analizele erau bune dar starea febrila se mentinea in jur de 39.5 garde Celsius. Dupa cele trei zile, febra a disparut si au aparut bubitele pe corp si fata care, la randul lor au trecut in doua zile.
Aceste iritatii ale pielii pot anunta si alte boli ale copilariei (pojar, rujeola...) cand trebuie anuntat pediatrul si stabilit exact cauza cat si tratamentul acestora.

Si mai pot fi multe altele. Daca observi ceva in neregula, cel mai bine este sa actionezi imediat. Este bine pentru linistea ta si sanatatea copilului.

Paiul salvator

De ceva timp am observat ca lapticul nu mai este asa de delicios pentru cea mica, ba dimpotriva este respingator!

Am schimbat vreo trei marci de lapte praf, am pus in el cereale, am pus biscuiti, am schimbat canita dar totul a fost in van. Cantitatea de lapte bauta pe zi scadea din ce in ce mai mult.
Pana intr-o seara, cand m-am enervat pe noua canita a Petrei. Nu avea supapa si ingreuna bautul laptelui. Am dat capacul jos, am luat un pai de baut suc, l-am taiat in doua, l-am pus in cana si i-am dat sa bea. A baut nu o canita ci doua! Ba chiar ar mai fi vrut asa de joaca.
Acum, abia asteapta lapticul.

Banalul pai de baut s-a dovedit a fi salvator.

Sa vedem ce va fi cand se va plictisi de el...

Dragonul care sufla flacari

La prima vedere ai zice ca este o jucarie interesanta dar la o privire mai atenta ai sa iti dai seama ca este un delicios tort Dragon.

Am gasit reteta pentru acest minunat tort aici. Sase pasi pentru un tort reusit.
Ma gandeam ce surpriza minunata ar fi pentru cei mici un tort dragon sau un tort Barbie sau buburuza. E cam ciudat totusi sa mananci o buburuza sau un dragon sau fusta minunatei Barbie dar cred ca pentru ei va fi de neuitat. Parca i-as auzi pe copii:
- Eu vreau coada!
- Ba, eu vreau un picior!
- Eu vreau capul! Spune unul mai cutezator.
- Si eu vreau aripile daca se poate.
- Puiule, aripile nu se mananca, uite iti dau un piciorus. E bine?

Ma gandesc daca am modela asa si legumele vor avea mai mult succes?

Cod portocaliu

Pentru copii as zice mai bine rosu.
Obisnuita sa stea foarte mult afara, Petra a inceput sa fie tare nazuroasa in casa. Am scos-o afara intr-o zi pe la ora 5 si in 20 de minute ne-am intors. Devenise foarte moale si somnoroasa. Cum am ajuns in casa mi-am dat seama ca manutele, picioarele, fata si toata pielea erau fierbinti ca scoase din cuptor.
Am dezbracat-o la piele si am dus-o in baie sa ii fac un dus mic. In 5 minute si-a revenit.
Sunt foarte sensibili la caldura cei mici.
Pentru a recupera timpul pierdut din timpul zilei, Petra ne tine acum in parc pana la 10.30 seara.

Vremea tunsului

Au venit caldurile si din ce in ce mai multi copilasi sunt rasi in cap. Unii sunt tunsi zero, altii periuta. Nu stiu cum se face, dar mai multe fetite am vazut tunse zero decat baietei. Normal ca mi-am pus si eu problema aceasta.

Petra are parul destul de mare si pentru ca ii vine in ochi sunt nevoita sa i-l prind in codite sau intr-un mot. Deja nu mai sufera trasul de par si isi da mereu elasticul jos. Pe langa asta, ii este si foarte cald si transpira mai mereu. Uscatul parului de dupa baita este alta poveste lunga - umblat cu foenul dupa copil prin casa sa nu il las cu parul ud. Este frumusica asa cu codite, dar prea mare chinul totusi pentru ea si pentru noi. Asa ca am decis sa o tundem.

Subiectul cu tunsul celui mic este deja la moda in parc. Am vorbit aseara cu un tatic al unei fetite de un an si 3 luni si mi-a povestit cat au chinuit-o cu tunsul. A plans mult si a fost foarte stresant pentru ei. Acum fetita are parul periuta si intentioneaza sa o tunda in continuare cu masina de tuns sau cu Bic-ul.

Pana la masina de tuns mai este la noi. In primul rand trebuie sa ii scurtez parul cu foarfeca. Asa ca diseara vom avea si noi marele eveniment. Primul tuns al fetitei! Uneori abia astept sa vad ii va sta cu parul scurt, alteori mi se face o frica...

Deja presimt ca voi fi nostalgica dupa coditele ei mici de 2 centimetri.

Din treburile celor mici

Nu stiu cum se face, dar de cand a inceput sa mearga binisor, Petra isi gaseste din ce in ce mai multa treaba prin casa.
Am sa insirui aici cateva din treburile pe care le are de facut zi de zi si sper sa completati si voi cu treburile pe care le fac puiutii vostri sa vad ce ma asteapta:

- trezirea se face in jurul orei 7 cu o alergatura catre marginea patului pentru a speria parintii. Ritualul se continua cu bagatul de degete in ochi, datul din picioare, chiuitul ascutit si trasul cearsafului peste cap
- scos chiloteii pampers din punga lor si imprastiati prin camera
- scoate sosetutele din sertarul ei si le pune in sertarul proaspat golit al lui tati
- profita de neatentia mea si isi scoate toate hainutele de pe raftul din dulap si le face un tur al casei
- isi duce jucariile la gunoi
- cara papucii de la usa si ii aduce langa noi. Oriunde am treaba prin casa se face imediat movilita de papuci langa mine.
- imi arunca periuta de dinti in veceu
- imi aduce diverse lucruri minuscule gasite pe jos: o scama, o firimitura,
- ia telefonul fix din furca si se face ca vorbeste la el
- ma ajuta la strans jucariile: eu le pun in cutie si ea le scoate
- ii place sa verse lapticul sau apa pe hainuta si sa plesneasca apoi cu mana
- la masa trebuie sa bage mana in iaurtel si apoi sa isi dea prin par altfel masa nu este masa
- trebuie mereu sa stinga becul cand suntem la baie
- la bucatarie trebuie sa faca mereu inventarul oalelor si borcanelor si sa arunce la gunoi pachetelele de budinca si pastele
- cum deschide mama frigiderul si pana sa il inchida copilul este deja in frigider si isi face loc printre borcane si cutii de lapte
- in parc cara mereu nisipul pe pavaj si sterge pe jos cu palaria

Si cate mai sunt si or mai fi!

Puiutii vostri ce treaba fac?

Jurnalul de calatorie

Este nemaipomenit sa mergi cu copiii in vacanta. Vad lucruri noi, peisaje frumoase, intalnesc oameni diferiti si pentru ei aceasta este o experienta de neuitat despre care vor vorbi mult timp dupa aceea.

Exista bineinteles si parti mai putin placute cum ar fi drumul lung cu masina sau trenul. Caldura, monotonia, orele intregi de stat pe scaun ii oboseste pe cei mici si ii face galagiosi, agitati, nazurosi, apatici sau somnorosi. In final ajung toti la destinatie obositi si stresati.

Cum faci ca si calatoria cu masina sau trenul sa fie antrenanta si sa-i tina ocupati pe cei mici?
Inca de acasa poti sa dai copiilor o agenda foarte frumoasa care sa fie jurnalul lor de calatorie.
Le spuneti sa scrie acolo numele fiecarei localitati prin care veti trece, intamplarile care li se vor parea interesante, sa scrie despre oamenii pe care ii vor intalni. Puteti sa ii ajutati sa lipeasca si cate un suvenir din locurile vizitate: pietre interesante, flori, frunze, vederi, si sa lasati loc si pentru poze! Pe langa agenda le poti cumpara si un aparat foto de unica folosinta si ii pui sa completeze acest jurnal cu poze. Faptul ca au ceva de facut ii va face pe cei mici mult mai entuziasmati de calatorie, mai increzatori si mai incantati de lucrurile noi pe care le intalnesc. Se vor transforma in mici detectivi, vor fi mereu preocupati si nu vor mai avea timp de plictis sau de alte scene neplacute. Seara puteti sa ii ajutati sa isi completeze jurnalul adresandu-le intrebari ajutatoare:
- Ce ti-a placut cel mai mult astazi?
- Cum ti s-a parut persoana cu care am stat la masa de pranz?
- Crezi ca apa de la stanci este periculoasa?
Si sa nu uitati sa ii laudati si sa le impartasiti entuziasmul pentru ceea ce fac.

Fiecare calatorie poate avea propriul jurnal, poate mai creativ, mai original.
Acasa sa faci loc in biblioteca acestor jurnale si oricand le poti rasfoi impreuna cu cei mici pentru a retrai bucuria din vacanta. Veti fi surprinsi cat de creativi si dedicati sunt cei mici!
Acest joc le dezvolta foarte mult increderea in ei, simtul critic, le contureaza personalitatea si ii face sa se bucure de viata.

Sa incurajam copiii sa se joace frumos!

Ursul polar ghinionist

De fiecare data m-am amuzat copios vazand aceasta animatie.

Pentru copilul din noi:

Sa inceapa petrecerea!

In spiritul acesta am inceput ziua de sambata.

Am invitat multi copilasi de-o varsta cu Petra, prietenii ei de-o viata, pentru a-i sarbatori 1 anisor.
Ce pot sa spun acum este ca o petrecere cu vreo 10-11 copii de 12 luni este cea mai rapida si mai intensa petrecere posibila! A durat doar 3-4 ore si dupa petrecere noi am picat lati.

Sfaturi pentru petrecerea de 1 anisor:
- Daca ai multi invitati mici, este ideal sa faci o petrecere speciala doar pentru ei. Daca nu, va fi obositor pentru cei mari, si risti ca petrecerea sa se termine extrem de repede.

- Sa ai un spatiu mai mare, racoros si foarte bine aerisit

- Sa ai multe jucarii pentru ca cei mici sa fie ocupati

- Baloanele au un mare succes dar ai grija sa nu le umflii prea tare

- Daca este prea multa agitatie si galagie, da muzica mai incet.

- Este bine sa ai o camera separata unde invitatii se pot retrage pe rand, pentru ca cei mici sa manance sau sa se linisteasca

- Cei mici nu vor "servi" aproape nimic, dar nu uita sa ai grija de cei mari.

- Fiecare copil va avea cel putin un moment de nervozitate maxima, asa ca nu te speria cand al tau va incepe sa urle. Isi va reveni repede.

- Sa ai grija sa culci copilul inainte de petrecere.

- Sa ii mai dai din cand in cand celui mic apa sau laptic. Pot deveni agitati daca le este sete sau foame.

- Invata-l din timp pe micul sarbatorit sa sufle in lumanare:

Pentru copiii cu parinti ascultatori

"Pe când aveam şase ani am văzut odată o imagine nemaipomenită, într-o carte despre pădurile virgine şi care se numea “Întâmplări trăite”. Imaginea reprezenta un şarpe boa care înghiţea o fiară. Iată copia desenului:
În carte se spunea: “Şerpii boa îşi înghit prada întreagă, fără să o mestece. Apoi nu se mai pot mişca şi dorm timp de şase luni cât durează digestia.”

M-am gândit mult atunci la aventurile junglei şi, la rândul meu, am reuşit, cu un creion colorat, să fac primul meu desen, care arăta cam aşa:
Am arătat capodopera mea oamenilor mari şi i-am întrebat dacă desenul meu îi înfricoşa.

Ei mi-au răspuns: “De ce te-ar înfricoşa o pălărie?”

Desenul meu nu reprezenta o pălărie. El reprezenta un şarpe boa care digeră un elefant. Am desenat atunci interiorul şarpelui boa, aşa încât oamenii mari să poată înţelege. Ei au nevoie totdeauna de explicaţii. Desenul meu numărul doi era cam aşa:
Oamenii mari m-au sfătuit să las la o parte desenele cu şerpi boa închişi sau deschişi şi să mă ocup mai degrabă de geografie, istorie, aritmetică şi gramatică. În felul acesta am abandonat, la vârsta de şase ani, o carieră nemaipomenită în pictură. Fusesem descurajat de insuccesul primelor mele două desene.

Oamenii mari nu înţeleg niciodată nimic singuri şi este obositor pentru copii să le tot explice." (fragment din Micul print - Antoine de Saint-Exupery)

Doresc copiilor sa isi traiasca fiecare vis in parte, iar voua parintilor va doresc sa vi se indeplineasca macar un vis din copilarie!

Ia-ti adio de la carligele de rufe!

Cel putin in bucatarie.
Sunt sigura ca aveti zeci de pungi de sigilat. Punga de lapte praf, punga de biscuiti, pungile de cereale si lista continua.
Iata o idee ce ne salveaza :).




sursa

Febra la copii

Cred ca cel mai greu lucru este sa iti vezi puiul bolnav. Ti se face frica si intri in panica.
Un prim simptom ca cel mic este bolnavior poate fi febra. Fie ca este ceva viral, sau apare de la insolatie sau doar de la dinti, trebuie sa ajutam copilul sa treaca prin acest episod neplacut pentru el. Un inceput bun ar fi sa ne pastram calmul :).

Acasa, trebuie sa tii cont de 3 lucruri foarte importante daca cel mic are febra:
1. Sa ii reduci temperatura
2. Sa previi deshidratarea
3. Sa supraveghezi orice schimbare a starii de sanatate a copilului ce ar putea sa ii puna viata in pericol.

In general, poti sa iti dai seama daca cel mic are febra, prin simpla atingere a fruntii cu buzele sau punand mana la ceafa. In general, acest test al atingerii este confirmat in proportie de 70%.

Nici Petra nu a scapat de febra. Cand am simtit ca este mai fierbintica, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ii masor temperatura rectala. Este foarte important sa ai in casa dar si oriunde mergi in vacanta, un termometru. In functie de ce indica termometrul, stii cat de grava este situatia.
Ar trebui sa te ingrijoreze daca bebe este mai mic de 3 luni si are febra rectala peste 38 sau daca bebe este mai mare de 3 luni si temperatura rectala este mai mare de 38.3 grade.

Pentru ca Petra avea deja 39 de grade, am urmat cu sfintenie pasii urmatori:

1. Am dezbracat-o pana la maieu si i-am dat jos pantaloneii (copilul nu trebuie sa aiba caciula!)

2. I-am administrat antitermic (Nurofen alternat la 4 ore cu Eferalgan)- doza recomanadata de pediatru.

3. Am pus in cadita apa calduta, cam cu 2 grade sub temperatura copilului (sa se simta apa la mana usor calda- nu calie si nici firbinte!- asta pentru a nu face soc termic si a nu se supraincalzi copilul). Am pus-o in cadita si i-am dat jucarii. Apa trebuie sa ii ajunga pana la buric. Cat se juca, luam apa in palma si ii mai dadeam pe spate si pe cap. O lasam in cadita cam 10-15 minute, sau pana vedeam ca se simte mai bine si ca temperatura i-a scazut. Uneori erau suficiente si 5 minute.
Acesta este cel mai eficient mod de a scadea temperatura repede. In cazul Petrei a functionat de fiecare data. In cateva minute, temperatura i-a scazut cu 2-3 grade.

4. M-am retras cu ea intr-o camera linistita si mai racoroasa

5. I-am aplicat comprese umezite cu apa calduta pe torace sau pe cap si le inlaturam cand deveneau fierbinti. Petrei nu prea i-au placut compresele. Plangea de fiecare data cand i le puneam pe torace sau pe cap. Pentru a evita sa o mai agit am renuntat la ele, baita ramanand baza.

6. Ii dadeam sa bea suc de fructe, supa de pui sau lapte daca e sugar (nu apa, pentru ca nu contine suficienta glucoza sau substante electrolitice). Pentru hidratare gasiti in farmacii diverse solutii electrolitice. Nu este indicat ceaiul, pentru ca stimuleaza eliminarea apei prin urina, si nici lichidele care contin cofeina sau care sunt carbogazoase.

Alte sfaturi de care ar trebui sa tineti cont:
- Daca cel mic are un inceput de febra (sub 38 de grade la un bebelus mai mic de 3 luni sau in jur de 38.3 la un copil peste 3 luni) care nu-i afecteaza comportamentul, nu trebuie sa-i dam nimic pentru scaderea febrei.
- Daca cel mic are temperatura mare, sa nu mergem cu el la urgenta fara sa ii fi scazut mai intai temperatura! Pe drum poate sa ii creasca mai mult si situatia lui se poate agrava!
- Cand copilul are febra, veti observa ca are extremitatile mai reci. Eu personal nu am folosit niciodata sosetute cu otet pentru ca mai mult disconfort ii generam si oricum efectul este extrem de lent.
- Nu dati niciodata copilului aspirina pentru ca il poate face sensibil la sindromul Reye, o boala rara dar potential fatala.
- Nu incercati niciodata frectie cu alcool, pentru ca exista riscul ca alcoolul sa fie absorbit in sange prin piele generand probleme de respiratie, crize sau copilul poate deveni letargic.

Cand trebuie sa te ingrijoreze starea copilului si ar fi bine sa mergi la medic:
- Daca observam ca febra impiedica pe copil sa se joace si sa manance normal.
- Cand bebe este mai mic de 3 luni si are febra rectala peste 38.
- Cand bebe este mai mare de 3 luni si temperatura rectala este mai mare de 38.3 grade.
- Cand are semne de deshidratare.
- Cand pare absent si tinde sa nu mai fie constient.
- Cand respira cu dificultate sau prea rapid.
- Cand copilul continua sa vomite.
- Cand are sau a avut convulsii trebuie mers de urgenta la medic!

emedicinehealth.com
desprecopii.com
convulsiile febrile

Cine este Bau-bau?

"Putini monstri merita frica pe care ne-o provoaca"
Andre Gide- Fructele Pamantului

Ar trebui sa le spunem piticilor :)) cum e cu bau-bau asta.
"Puiule nici un monstru nu merita frica din partea ta! Asa ca, trateaza-i cu indiferenta! :D"

Am vazut ca multi copii sunt amenintati (daca nu papa tot sau daca fac pozne) ca vine ba catelu', ba lupu', ba vine bau-bau la usa, si multe altele. Am cunoscut o fetita de 2 ani care plangea din senin spunand ca a auzit la usa pe baa.
Copiii sunt plini de viata, exploreaza continuu, isi testeaza limitele si ne testeaza si noua limitele. Noi, pentru a-i potoli si a ne impune in fata lor apelam la cea mai simpla solutie dar poate cea mai nefericita: amenintarea.
Uneori se apeleaza la cele mai dureroase amenintari: "Nu mai esti fata mea", "te dau la tigani", "te las afara, plec", "ramai aici", "te las cu nenea", "sa nu te mai vad", si uneori poate culmina cu "nu te mai iubesc".
Nu stiu ce se petrece in sufletul acelor copii care aud mereu lucrurile astea de la parinti sau bunici, fiind obligati sa actioneze contra naturii lor de copil. Este greu pentru ei sa se poarte si sa inteleaga totul cum o fac adultii si de aceea vor gresi si vor fi terorizati de consecinte.
Unii pot sa isi creeze adevarate frici si frustrari devenind incapabili sa mai actioneze dupa cum le dicteaza inima, altii pot sa invete ca mama nu vorbeste serios si ajung sa nu isi mai asculte parintii, se revolta si se aventureaza catre lucruri periculoase pentru a-si sfida parintii.

Parerea mea este ca frica nu construieste ci distruge. Te macina pe interior si te face un om slab. Nu cred in puterea ei didactica. Ii amenintam cu "monstrii" si fara sa ne dam seama ne transformam intr-unul din monstrii de care lor le este teama.

Solutia ar fi sa nu mai construim in jurul copiilor o lume neagra plina de amenintari si frica.
Daca mai vrea sa stea in nisip si e ora 9 seara, il anuntam din timp ca trebuie sa mergem acasa si nu il luam brusc din joaca lui. Ii pregatim, ii lasam sa ia ei decizia asta oferindu-le surprize placute. Desigur ca vor avea si ei momente de revolta dar este normal, fiecare copil are un acces de afirmare.
Nu se culca? Atunci ii dai o carte si il lasi sa citeasca, sau celor mici le mai spui o poveste.
Nu mananca? Nu ii arata ca te deranjeaza! Poarta-te ca si cum ar fi normal. E decizia lui. "Mancam mai tarziu. Sa imi spui cand iti este foame". Sau, "uite toata familia mananca. Hai si papa cu noi". La masa trebuie sa fie veselie si nu observatii peste observatii sau cearta. La fiecare masa puteti sa puneti o surpriza sub farfurie sau sub o canita.

Stiu ca uneori este greu si pentru noi parintii sa fim corecti fata de copii. Ori suntem obositi, ori avem probleme pe cap, ori avem un necaz si pac! ne descarcam pe copii. Ei nu ne cearta ci ne iubesc asa cum suntem, cu bune, cu rele. Ar trebui sa invatam de la ei sa iubim cu adevarat.

Astept si de la voi sugestii pentru a inlocui amenintarea din viata copilului nostru.

Spuma buclucasa

Cat era micuta, si abia statea in fundulet, am facut Petrei numai bai fulger. Insa, de cand a inceput sa stea bine in fundulet, am lasat-o sa se joace in voie. Cum incepea sa se plictiseasca, o spalam repede si o scoteam din apa infasurand-o intr-un prosop mare jucand cucu bau pana in camera.

Acum cateva zile mi-a venit ideea geniala sa ii fac ceva spuma in cadita. Nu am mai stat pe ganduri si am pus un pic de spumant in apa. Am agitat usor cu mana, si cat ai zice peste, se umpluse cadita cu spuma groasa numai buna de modelat si de aruncat prin baie. Nu va zic ca, in secunda doi, Petra era cocotata pe marginea cazii maraind si aruncand priviri tematoare spre cadita.
A iesit repede din apa si s-a asezat in cada. Se apropia usor de cadita plina cu spuma, apoi imediat se tragea inapoi. Iar se apropia de cadita, baga mana repede in apa si o scotea plina de spuma. Se uita la ea, se ingrozea si apoi incepea sa scuture cu putere mana improscand spuma pe toti peretii. Apoi se oprea si cu un zambet strengaresc si plin de satifactie privea cum se intinde spuma pe pereti. Iar baga mana in cadita sa salveze cate o jucarie si apoi iar scutura mana disperata pentru a scapa de chstia alba pufoasa si lipicioasa ce ii invada teritoriul preferat de joaca.
Nu a mai vrut sa intre in cadita.
In alta zi, am spalat-o pe cap si a ramas putina spuma in cadita. Elegant mi-a transmis "mami, nu-i de gluma cu chestia asta alba. Se intinde! Eu ies ". Si fiind un copil hotarat, intr-un minut jucam cucu bau cu prosopul in drum spre camera.

De atunci incoace, fiecare tentativa a mea de a o imprieteni cu spuma a dat gres.
Asa ca, deocamdata vom ramane doar la a face baloane inofensive de sapun :)

Later edit: Este foarte amuzant sa ii vezi in fundu gol incercand disperati sa scape de spuma de pe manuta, fiind nestingheriti de cea de pe piciorus sau burtica :D

Vina

Cand Petra se joaca singura, ma simt vinovata ca nu ma joc cu ea.

Cand Petra nu se joaca singura, ma simt vinovata ca asa pot sa o fac dependenta de mine pentru a se distra.

Norocel!

Mi-as fi dorit sa fi fost si eu la fel de calma la primul stranut al Petrei :))

Olita? De cand?

Mi s-a intamplat in nenumarate randuri sa fiu intrebata de alte mamici daca Petra foloseste olita sau nu. Bineinteles ca nu o foloseste. I-am luat, ce-i drept, olita de pe la 7 luni si am pus-o sa vad cum reactioneaza. A luat-o ca pe o joaca si in cateva secunde a vrut jos.
Ce este de facut?
Imi doresc foarte mult ca Petra sa isi dezvolte acest reflex de a cere olita la nevoie dar cand este momentul potrivit sa o invat?
Am cautat foarte multe informatii legate de acest subiect si am ajuns la niste concluzii pe care le voi aplica in cazul Petrei.

Nu exista o varsta anume la care copiii ar trebui sa faca la olita. Este important ca in primul rand ei sa fie pregatiti pentru acest pas. Acest lucru se poate intampla intre 18 si 30 de luni, sau poate chiar mai tarziu pentru unii copii. Acesta este momentul in care ei isi pot controla sfincterele si constientizeaza ceea ce le ceri.
Cei mici ne transmit exact cand sunt pregatiti pentru acest pas. Incep sa ne imite si vor si ei sa mearga la toaleta, iti spun cand fac caca sau pipi si stiu care este diferenta dintre cele doua.
Daca punem presiune pe cei mici sa faca la olita cand consideram noi, si le impunem asta, putem sa le creem doar un reflex conditionat daca avem noroc dar de cele mai multe ori generam serioase probleme psihologice copilului. Il fortam sa nu isi continuie joaca pentru ca a facut caca apoi trebui sa se spele, poate va trebui sa schimbe si scutecul si astfel copilul isi creeaza tot felul de frustrari. Cel mic va ajunge sa se abtina sa mai faca caca si asta duce de cele mai multe ori la constipatie si la probleme grave chiar si cand va fi mai mare (va fi constipat sau va face pipi in pat).
A-l forta pe cel mic sa faca la olita cand inca nu constientizeaza aceasta responsabilitate este doar o demonstratie de putere din partea parintilor si poate afecta copilul din punct de vedere psihologic si fiziologic. Copilul va incerca sa isi multumeasca parintii, nu va reusi insa, va fi certat mereu si ajunge sa creada ca nu este iubit si apreciat.
Va fi o lupta cu parerea bunicii, a soacrei, a prietenei tale sau poate chiar a mamei dar mai important este sa ai de partea ta un copil vesel cu o personalitate puternica si care are incredere in el.

Toate aceste lucruri vor veni in mod natural si ar trebui sa nu grabim nimic. Mai mult, acest proces necesita foarte multa rabdare si este important sa ne bucuram de fiecare progres impreuna cu cel mic.
Poate parea un progres mic faptul ca arata spre olita, dar asta este un lucru extraordinar!
"Mami, fac pii:)"
si asteapta zambetul tau
"Da puiule, imediat! Bravo!"


Va scriu aici mai multe link-uri cu informatii pretioase despre acest subiect! Merita citit.
pottytrainingsolutions.com
www.babycentre.co
www.drgreene.com
www.desprecopii.com

Astept parerile voastre

Pasi pe nisip

Am recitit o poezie care mie imi place foarte mult. V-o impartasesc si voua :)


Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasand o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza !
Locurile in care nu se vedea
decat o singura urma
corespundeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcandu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cand aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decat o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate...

( Ademar Baross )

Copiii au un simt artistic deosebit :)

Cum aleg jucariile pentru copil?

Am gasit un site foarte interesant despre cum sa alegi jucariile pentru copilul tau. Este un ghid ce cuprinde toate tipurile de jucarii, carti si muzica ce ajuta copilul sa isi dezvolte creativitatea, sa aiba increderea in el, il incurajeaza sa spuna primele cuvinte, sa fie mai sociabil si multe alte lucruri.
Este un ghid extraordinar!

Am citit spre exemplu ce jucarii sunt potrivite pentru a dezvolta copilului increderea, siguranta in el.
Bineinteles, parintii au cel mai important rol in dezvoltarea increderii copilului dar, la fel de mult, copilul poate invata sa aiba incredere in el si sa fie mandru de el atunci cand construieste ceva sau face ceva nou. Ar trebui mereu sa ii incurajam si sa ii lasam sa exploreze cat pot de mult.
O jucarie fantastica pentru a-si dezvolta acest simt este si jucaria de la VTech “Sort and Soar Rocket”(pentru copii de la 9 luni la 2 ani). Are 5 forme de culori diferite ce se pun intr-o forma de racheta, imediat ce copilul a pus toate piesele, este recompensat cu o "lansare" a rachetei si toate piesele cad. Copilul invata despre sunete, culori si forme. Initial va vedea cum te joci tu cu formele apoi treptat va invata si el sa faca rachetagata de lansare :). Sentimentul ca a reusit sa lanseze racheta va fi nemaipomenit pentru copil.

Invata ce jucarii sa cumperi copilului tau vizitand: The Nursery Toys Guide
Sort and Soar Rocket

Cum stai cu spatele, mami?

De cand sta in picioruse nesustinuta, si cocheteaza cu primii pasi, Petra nu mai vrea sa stea in carut. Iesirile in parc pe cat de frumoase sunt, pe atat de obositoare:). Vrea sa exploreze din ce in ce mai mult. Ii place sa simta iarba in palme, sa simta nisipul in cum ii scapa printre degete, sa alerge dupa catei, sa sufle in puful papadiei... Cum vreau sa o pun in carut sa ne mai plimbam parca sta pe arici. In 5 secunde este in picioare in carut, cu toate curelele de siguranta. Daca nu reuseste singura, ma convinge altfel prin maraieli,plansete...

Asa ca, de fiecare data trebuie sa duc carutul intr-o mana, copilul in cealalta.

M-am tot gandit care solutie ar fi mai buna: sa cumpar un carut nou, tip umbrela, sau sa ii cumpar o tricilcleta?

M-am hotarat sa ii cumpar o tricicleta (sau masinuta) in care sta comod, este mult mai interesanta si oricum o voi lua la un moment dat.

Mai mult, am observat ca este o moda cu aceste triciclete-masini. Fiecare fetita sau baietel se afiseaza in parc cu tricicleta din dotare. Cel mai important este sa aiba claxon!, da peste tine altfel, si trebuie sa aiba o forma cat mai interesanta.

Acusi ne vor cere si masina...

Ati vrea sa faceti asta din cand in cand?

Petra acum deja exploreaza toata casa. Sunt la bucatarie, trebuie sa stea in picioarele mele, merg in dormitor tzup si ea sa scoata hainele de pe raftul din dulap ca sa le plimbe prin toata casa. Stau putin la calculator, repede se duce sa il scoata din priza.
De dormit abia daca mai doarme jumate de ora cat sa incarce iar bateriile la maxim si apoi tine-te mami!

Usi sigure pentru copii

Petra deja si-a prins degetelele la usa. Merge in patru labe pune mana sa deschida usa si uneori se dezechilibreaza si o impinge in loc sa o traga si POC! isi prinde degetelele.
Uneori se poate intampla sa fii intr-o camera si sa nu stii ca tocmai vine cel mic si vrea sa deschida usa si poti sa o inchizi peste degetele lui. Mie era sa mi se intample odata.

Am vazut pe net ca exista acesti buretei ca niste despartitoare de montat pe usi! Mi se par foarte utili si am sa caut sa pun si eu la usi!

vezi sursa

5 reguli pentru a ajuta copilul sa inteleaga banii

Am gasit un articol foarte interesant despre cum invatam copiii sa stie despre bani.
Mereu am zis ca nu voi da Petrei bani de buzunar pentru ca nu voi avea controlul asupra ceea ce va face cu ei. Se pare ca as fi gresit destul de mult.

1. Sa nu spunem copiilor "Nu ne permitem"

Putem sa invatam copiii mici de 3-4 ani sa aiba o atitudine corecta fata de bani prin simpla folosire a unui limbaj adecvat. Daca le spunem ca "nu ne permitem sa luam jucaria", ei vad asta ca pe o minciuna. Si poate fi adevarat pentru ca e posibil sa avem bani si sa ii fi pus deoparte pentru altceva. Copiii nu vor invata sa isi planifice banii daca nu inteleg faptul ca este in puterea lor sa hotarasca cum ii folosesc. Cand copilul cere ceva, ce tu nu vrei sa cumperi, cel mai bine ar fi sa le raspundem cu: "Nu am planificat asta" sau "Nu aleg sa folosim banii familiei pentru asta"
Urmatorul pas ar fi sa ii invatam cum sa cheltuie banii, cum sa ii economiseasca si cum sa faca alegerile cele mai bune pentru banii lor. Pentru asta specialistii spun ca ar fi indicat sa dam copiilor cativa banuti ai lor cam de pe la 3 anisori(atunci incep ei sa intrebe ce sunt banii:)) apoi sa ii invatam sa ii cheltuie:

60% sunt pentru economii, ei merg la purcelusul pusculita
30% vor fi pentru a fi cheltuiti pe ce vor
10% pentru caritate.

A-i invata pe copii despre bani ar trebui sa fie la fel de normal ca spalatul pe dinti.

2. Sa le aratam banii

Fie ca este vorba de bani cash sau carduri ei trebuie sa stie si sa inteleaga cum folosim noi aceste obiecte, la ce folosesc si ce sunt de fapt. Cand platim sa numaram banii de fata cu ei iar cand platim cu cardul sa le aratam chitanta si sa le explicam ce s-a intamplat de fapt. Cand luam bani de la ATM le spunem : "Uite tocmai am scos 10 ron din contul meu bancar".

3. Sa vorbim despre cate de mult costa lucrurile.

Fie ca este vorba de un tricou sau de o jucarie ei trebuie sa aiba habar cat costa lucrurile.
Preturile ii pot ajuta sa inteleaga de ce putem cumpara imediat 2 portii de supa de 10 ron si de ce nu dam imediat 10 ron pe o mingiuta care chitaie. Sa le spunem cam cati bani avem si cat dam pe mancare, haine sau alte lucruri urgente, dar niciodata sa nu le spunem ia uite cat de multi bani m-a costat uniforma ta sau geaca ta.

4. Sa cumparam ceva ce nu este pe lista.

Cred ca vi s-a intamplat sa iesiti in oras si sa dati peste niste pantofi dementiali si sa ii cumparati fara sa mai stati pe ganduri, chiar daca nu sunt planificati. Trebuie sa explicam copiilor ca este alegerea mea pe ce dau banii mei de cheltuieli diverse si ca si ei pot alege la randul lor ce sa faca cu banutii lor. Pe de alta parte, este bine sa vada copilul ca suntem totusi flexibili si ca ne bucuram de ce am castigat cu acei banuti.
A avea o inteligenta financiara nu inseamna numai sa strangi bani ci sa stii si cum sa ii cheltui.

5. Sa spunem partenerului de viata ce cheltuieli am facut.
Este cel mai bine sa nu ascundem de partener eventualele cheltuieli de peste zi (un tuns, o hainuta pentru cel mic, etc).
Daca facem asta, copiii invata sa fie secretosi cand este vorba de bani, si nu este deloc bine.


Citeste tot articolul

Bebelusii stiu de ce ;)

Regula 1

Am tinut neaparat sa dezvolt prima regula. Este un lucru la care eu tin foarte mult.

Niciodata nu spune bebelusului tau : "NU poti" "NU", "NU fa asta", "NU ai voie".

Imediat cum ne intalnim cu o bunicuta in parc sau cu o mamica si Petra se lasa jos sa rupa iarba aud: "Nu, nu-i voie! e cah!" Cuvintele astea le aud mereu in parc fie ca vin de la mamici, tatici, bone, bunici, se pare ca asta este regula numarul unu pentru copii mici! : NU-i voie! Nu poti!

Vrea sa se ridice in picioare: "Nu, stai! Ai sa cazi!"
Vrea sa puna mana pe copac sau banca:"Nu, nu se poate! Lasa!"
Vrea sa alerge: "Nu mai alerga! Stai locului! Te lovesti, murdaresti...NU!"
Si lista continua: "Nu mai tipa, nu mai arunca, nu te duce acolo, Nu!"
Si cred ca stiti si voi mult mai multe exemple.

Programam copii de mici sa nu aiba inceredere in ei.
Ii invatam sa nu mai alerge sa nu exploreze, sa nu aiba initiativa pentru ca astfel vor cadea, esua, gresi.

Asta se aplica si la copiii sub un an. Ar trebui sa le creem un mediu in care sa nu fim nevoiti sa le spunem mereu: "Nu-i voie!". Asiguram prizele, indepartam obiectele periculoase, asiguram psuprafetele tari, nu lasam la indemana obiecte ce pot fi inghitite, astfel incat sa hoinareasca in liniste fara sa stam cu gura pe ei mereu.

Ar fi mai bine sa lasam copii sa isi manifeste personalitatea. Nu sa ii invatam sa nu mai "alerge" ci sa ii invatam sa se ridice cand vor cadea.

10 reguli de aur pentru parinti, bunici...

M-am tot gandit astazi care ar fi cateva reguli pe care le-as impune persoanei care ar sta cu Petra cat eu nu sunt langa ea. Fie ca este bona, fie ca este bunica as tine mortis sa tina cont de urmatoarele reguli:

1. Niciodata nu spune bebelusului tau : "NU poti" "NU", "NU fa asta", "NU ai voie".

2. Copii nu trebuie zgaltaiti, aruncati in aer si prinsi, bruscati sau leganati prea tare.

3. Cu copii trebuie sa ne jucam foarte mult.

4. Copiilor trebuie sa le cantam si sa le punem muzica. Muzica clasica spre exemplu are un efect benefic asupra dezvoltarii creierului.

5. Copii trebuie sa fie mangaiati.

6. Cu copii trebuie sa vorbim mult, calm si dragastos.

7. Copiilor trebuie sa le acordam inceredere in ceea ce fac.

8. Trebuie mereu sa raspundem la nevoile lor: foame, somn, discomfort, nevoie de dragoste - de multe ori acestea se manifesta prin plans.

9. Trebuie sa si ascultam copii nu numai sa le vorbim. Ei ne spun daca ne iubesc, daca sunt bolnaviori, daca vor ceva de la noi.

10. Viata copiilor nostri nu este proprietatea noastra. Ar trebui sa ne comportam ca atare.

Simtiti-va liberi sa completati :)